Analizând ingredientele produselor cosmetice am observat că foarte multe se obțin prin etoxilare. Prin acest procedeu se obțin o mulțime de ingrediente cu proprietăți foarte faine, dar impactul lor asupra mediul înconjurător nu este unul fericit.
Va fi un pic de chimie mai departe, dar promitem să nu exagerăm.
Ce este etoxilarea?
Poate ați observat că multe ingrediente cosmetice au terminația eth (laureth, beheneth, ceteth, glycereth), cele care conțin grupul de litere PEG sau polysorbates. Toate acestea se obțin prin etoxilare.
Etoxilarea este procesul prin care unui compus chimic i se adaugă 2 atomi de carbon și unul de oxigen. Prin această mică modificare produsul final are proprietăți deosebite, pe care le vom descrie mai departe.
Marea majoritate a produselor obținute prin etoxilare sunt surfactanții, al căror rol major este de curățare. Acești compuși au un capăt hidrofil (care iubește apa, dar nu și uleiul) și un capăt hidrofob (care nu iubește apa, dar se atașează cu ușurință de ulei).
Faptul că se pot atașa atât de apă cât și de ulei este un aspect foarte important când vorbim de cosmetice. Foarte multe cosmetice au fix aceste 2 mari componente: apă și ulei. Pe lângă emulsifiantul folosit (ingredient care permite mixarea apei cu uleiul, ca la maioneză 😊), surfactanții susțin această omogenizare.
Apoi toate demachiantele, gelurile de curățare conțin aceste ingrediente astfel ca îndepărtarea murdăriei (care este un amestec de sebum+murdarie) să se facă cât mai ușor.
Parfumurile, uleiurile esențiale sunt toate uleioase, iar acești surfactanți permit încorporarea lor în produse pe bază de apă: geluri de duș, șampoane, ape micelare.
Unul dintre motivele pentru care etoxilarea este atât de utilă este pentru că adaugă oxigen întregii structuri, iar oxigenul se atașează cu ușurință de apă. Cu cât se adaugă mai mulți atomi de oxigen cu atât mai bine.
Dar partea cea mai tare a etoxilării este că produșii rezultați au dimensiune moleculară mare, ceea ce înseamnă că nu vor fi absorbiți în piele. Conferă cosmeticelor o textură placută dar nu penetrează bariera pielii atât de ușor, astfel că te poți bucura de ape micelare blânde cu pielea, geluri de duș, șampoane, balsamuri de păr care deși conțin uleiuri hrănitoare se clătesc ușor cu apă din abundență.
Nu se putea să fie totul așa de frumos, nu-i așa? Acum vine partea nasoală legată de etoxilare.
1,4-dioxan-ul este un produs secundar al etoxilării. Spuneam că etoxilarea se realizează prin adăugarea unor grupări formate din 2 atomi de carbon și unul de oxigen. Uneori în timpul reacției aceste grupări se leagă între ele formând 1,4-dioxanul, un compus chimic extrem de nociv, suspectat că ar fi carcinogen (există studii care demonstrează efectul carcinogen asupra animalelor).
Evident nici autoritățile nu stau degeaba și la nivel european există reglementări care limitează utilizarea produselor obținute prin etoxilare la un anumit nivel, mai ales la produsele cosmetice rinse off, adică cele care se clătesc.
Motivul este foarte simplu: aceste produse nu sunt biodegrabile, ajung în pânza freatică, în apa pe care o consumăm.
De-alungul anilor s-au făcut eforturi pentru e reduce cantitatea de 1,4-dioxan din produsele cosmetice, dar din păcate acest compus se folosește ca solvent și în alte domenii cum ar fi industria de vopseluri, cerneală.
